ro 
English
Български
Prin reunirea datelor naționale într-o analiză de ansamblu, cercetarea indică tendințe care pot rămâne ascunse atunci când populațiile sunt evaluate separat și subliniază importanța cooperării transfrontaliere pentru protejarea speciei pe termen lung.
Studiile realizate în ultimii 20 de ani au privit șoimul dunărean doar prin prisma datelor colectate la nivel național, fără a analiza întreaga populație ca un tot unitar. Studiul Beyond borders: a decade of change in Europe’s saker falcon population schimbă perspectiva: evaluează perechile de cuibărit și tendințele actuale dincolo de granițe, punând accent pe legăturile reale, geografice și funcționale dintre subpopulații.
În trecut șoimii dunăreni din Europa cuibăreau în zonele de deal și montane joase. În prezent teritoriile de cuibărit s-a mutat aproape complet în zonele joase de câmpie. Arealul eurasiatic al speciei, cândva neîntrerupt, este astăzi puternic fragmentat, în principal din cauza schimbărilor în modul de folosire a terenurilor, factor care s-a adăugat la celelalte amenințări la adresa acestei specii (braconaj, utilizarea pesticidelor, scăderea resurselor de hrană).
Populația europeană a atins cel mai scăzut nivel în anii 1970 și 1980, supraviețuind în Europa Centrală în două nuclee distincte: munții din Ungaria și munții din Slovacia. În timp ce populațiile de șoim dunărean au scăzut în mod constant pe o mare parte din arealul lor, Europa Centrală a înregistrat o creștere în ultimele decenii, în contrast puternic cu situația din Europa de Est.
Evoluția populației europene s-a diferențiat puternic între cele două regiuni majore:
● Europa Centrală (din estul Cehiei și Austriei până în sudul Slovaciei, Ungaria, nordul Serbiei și vestul României): în ultimele decenii s-a înregistrat o creștere a populației. Aceasta este favorizată de habitatele mozaicate, care oferă hrană suficientă, și de instalarea cuiburilor artificiale. Regiunea găzduiește două nuclee între care schimbul de indivizi este redus (sub 8%).
● Europa de Est / regiunea Mării Negre (sud-vestul Rusiei, sudul Ucrainei, Republica Moldova, estul României și Bulgaria): populația din această zonă înregistrează un declin accentuat.
Analizele la nivel național au mascat această realitate: efectivele totale par stabile doar datorită creșterii din Europa Centrală, care compensează numeric scăderile din regiunea pontică. În prezent, populația europeană numără sub 700 de perechi cuibăritoare.
Legătura ecologică dintre populațiile din Europa Centrală și cele din zona Mării Negre
Datele furnizate de inelări și de emițătoarele satelitare au demonstrat legătura dintre populațiile din Europa Centrală și cele din regiunea Mării Negre, însă cele mai multe păsări erau exemplare tinere hoinare. Există un singur caz documentat în care o pasăre s-a mutat definitiv pentru a cuibări: o femelă tânără inelată în vestul României în 2013 a cuibărit în anul următor în Crimeea. Această conectivitate extrem de redusă reprezintă o amenințare tăcută; în lipsa unui flux constant de indivizi, dezastrele locale (cum ar fi focarele de gripă aviară sau evenimentele climatice severe) pot devasta populațiile izolate fără posibilitatea unei recolonizări rapide.
De ce sunt importante eforturile de conservare a mai puțin de 12% din populația globală?
La nivel global starea de conservare a păsărilor de pradă oferă o imagine sumbră: mai mult de jumătate (52%) din cele 557 de specii înregistrează scăderi ale populațiilor, 18% fiind în pragul dispariției. Aceste specii sunt buni indicatori ai sănătății ecosistemelor. Sunt prădători aflați în vârful lanțului trofic, iar protejarea lor asigură indirect supraviețuirea multor altor specii care folosesc aceleași habitate.
La nivel mondial, populația de șoim dunărean este estimată între 6.100 și 14.900 de perechi cuibăritoare. Aceasta înseamnă că Europa găzduiește între 4,7% și 11,4% din totalul global. Cu toate acestea, cercetările recente arată că șoimii europeni dețin un fond genetic distinct și valoros, caracterizat printr-un nivel scăzut de consangvinizare. Strategiile moderne de protecție a naturii pun în prim-plan salvarea diversității genetice.
Din păcate, această comoară genetică este extrem de vulnerabilă în Europa de Est din cauza unor amenințări antropice acute:
● scăderea accelerată a populațiilor de mamifere mici (baza trofică principală) ca urmare a schimbării modului de folosire a terenului;
● dislocarea și deranjul cauzate de dezvoltarea parcurilor eoliene;
● braconajul la cuib;
● îndepărtarea cuiburilor de pe liniile electrice în timpul lucrărilor de mentenanță, fără furnizarea unor alternative, cum ar fi amplasarea de cutii de cuibărire;
● impactul direct și indirect al conflictelor armate din regiune.
Stabilitatea șoimului dunărean în Europa este aparentă: creșterea din Europa Centrală - datorată existenței unor habitate mozaicate, care permit perechilor să crească un număr mai mare de pui, găsind hrană suficientă și ajutată de suplimentarea locurilor de cuibărit - maschează declinul dramatic în Europa de Est. De aceea, este extrem de important ca acțiuni coordonate la nivel transfrontalier, așa cum sunt cele din proiectul Asigurarea refacerii populației șoimului dunărean, specie periclitată în Bulgaria și sudul României (LIFE20 NAT/BG/001162) să fie derulate în continuare pentru ca, într-un viitor apropiat, Falco cherrug să fie catalogat drept „Preocupare minimă”.
Articolul științific Beyond borders: a decade of change in Europe’s saker falcon population, publicat în revista Ornis Hungarica poate fi consultat online, aici.
Harta 1: Distribuția aproximativă a șoimului dunărean în perioada de cuibărit în Europa (evidențiată în portocaliu) în perioada de studiu (2012–2022)
Harta 2: Recuperări de inele care indică dispersia natală presupusă între cele două subpopulații din Europa Centrală.