Deși șoimul dunărean încă este considerat rara avis în sudul României și orice păsărar s-ar considera norocos să îl observe, darămite să îl fotografieze, Dragoș Plăeșu, membru SOR, a reușit să strângă o colecție de fotografii cu aceste păsări magnifice. Despre cum ,,norocul și-l face omul cu mâna lui”, dar și despre cele două pasiuni ale sale, l-am invitat să ne răspundă într-un scurt interviu.
Mihaela Simion: Ce a fost la început – pasiunea pentru păsări ori pasiunea pentru fotografie?
Dragoș Plăeșu: La început m-a interesat fotografia în sine, am avut mai întâi un aparat cu film și mai apoi, prin 2001, mi-am cumpărat primul aparat digital, un Trust de 6 Mpxli, fără zoom optic. Făcea niște poze extrem de slabe calitativ, dar au rezultat niște amintiri frumoase de acum peste 20 de ani. De fotografiat păsări m-am apucat prin 2019, mă fascinau vântureii roșii.
MS: Cât de des ieși pe teren? Și cum ai învățat să cunoști și să recunoști speciile de păsări sălbatice?
DP: Cam o dată, de două ori pe săptămână, depinde de programul de lucru. Pe multe le-am învățat mai întâi pe teren, apoi am cumpărat un determinator, dar ca să fiu sincer, stă în bibliotecă. Pentru mine e mult mai simplu să găsesc ce vreau folosind telefonul și diverse aplicații (bineînțeles că e nevoie să citești și să filtrezi rezultatele, altfel vei obține identificări greșite). Mă ajuta mult și unu-doi oameni cu care mai vorbesc, foarte buni pe partea de determinare a speciilor, doar pe baza unui pixel vizibil.
MS: Cât timp dedici prelucrării fotografiilor după ce le-ai realizat și de ce este această activitate importantă?
DP: Nu atât cât ar trebui, de obicei doar le prelucrez rapid și le pun pe grupurile de social media pe care le urmăresc.
MS: Din punctul tău de vedere în ce ordine ai așeza următoarele trei aspecte esențiale pentru realizarea unei fotografii reușite: aparatul foto și obiectivul, ochiul fotografului, momentul?
DP: Momentul e primul, totuși aparatul foto e extrem de important. Cu cel pe care îl dețin în prezent am cam 70% rata de păstrare a pozelor, cu cel anterior, doar vreo 30%. Ochiul fotografului e important pentru compoziții, nu pentru documentarea speciilor, unde e suficientă orice poza care arată exemplarul.
MS: Deși este o rara avis, ai reușit să ai o întreagă colecție de fotografii cu exemplare de șoim dunărean. Care a fost prima întâlnire cu această specie?
DP: Un exemplar a zburat peste mine în 11.04.2021 - am ratat toate cele 50 de poze, nu erau sharp deloc. După aceea i-am mai văzut cam de 2 ori pe an, iar anul acesta am avut mai mult noroc cu perechea cu trei pui.
MS: Sunt specii care ,,stau la poză” și sunt specii care pun la grea încercare fotografii pasionați de păsări, dornici să le surprindă în imagini. Cum ai descrie șoimul dunărean?
DP: În general nu stă la poză deloc, e și foarte rapid și greu de prins în focus fără bird detection. Totuși juvenilii sunt mai încrezători, nu decolează imediat. Și bineînțeles, mașina e cel mai bun hide – păsările te tolerează mai aproape din mașină. Cum cobori, cum au decolat.
MS: Ai oferit fotografiile realizate de tine echipei Life for Falcons pentru a le folosi în promovarea conservării șoimului dunărean, specie clasificată ca Periclitată și inclusă pe Lista Roșie, atât în România, cât și în Bulgaria, oferind, de asemenea, și date valoroase privind prezența acestei specii în sudul României. Nu este singura dată în care te implici voluntar în proiecte de conservare a păsărilor sălbatice. Ce te motivează?
DP: Sunt două motive, primul, personal - e foarte bine pentru sănătatea mentală să stai în natură. Și dacă pot contribui si la colectare de date, cu atât mai bine. În plus, eu sunt inginer și îmi plac graficele de orice fel, chiar regret că nu se publică mai multe date legate de distribuția diferitelor specii de păsări și mamifere din România. Al doilea motiv este acela că aș vrea ca oamenii din jurul nostru să fie mai responsabili, să se preocupe măcar un pic de salvarea speciilor de păsări, măcar prin colectarea gunoiului propriu vs lăsarea lui în natură. Cred că asta se poate face prin educație. Colegii mei de muncă au ajuns și ei să se uite după păsări, îmi trimit diverse poze să identific ce văd în jurul lor, în natură.
MS: La final, o ultimă întrebare. Ce ai recomanda unui începător, fie că e vorba de fotografie sau de pasiunea pentru păsări?
DP: Să citească cât mai mult sau să urmărească pe YouTube tutoriale despre fotografie și apoi să încerce să reproducă ce a învățat. Nu trebuie să se descurajeze, primele 20 de mii de fotografii probabil o sa îl dezamagească, dar următoarele vor fi mult mai bune.
Fotografii: Dragoș Plăeșu