Tsentralen Balkan

SPA-ul are un relief montan cu pante abrupte, cu o diferență de nivel pe teritoriul parcului de 1900 m. Se disting clar patru centuri de habitate pe niveluri de  altitudine, în părțile superioare fiind habitate de tip alpin. În centura forestieră predomină pădurile vechi de fag (40% din teritoriul parcului). În zonele înalte predomină pajiştile uscate, în care crește preponderent ienupărul (Juniperus sibirica), şi pajiştile mezofile (tot 40%). Versanții nordici sunt acoperiți de păduri și aici sunt înregistrate cele mai mari precipitații din țară (1200-1360 mm/m2/an). Pantele sudice sunt stâncoase, foarte abrupte, tăiate de chei.

Zona parcului este alcătuită din stânci vulcanice, sedimentare și roci metamorfe din Prepaleozoic, Mezozoic și Paleogen. În parc sunt observate patru niveluri de eroziune, cu diverse elemente geomorfologice. Acestea includ creste aplatizate, trepte înclinate, trepte înclinate, supraîmpingeri de granit și carsturi de suprafață și subterane bine exprimate. Aproximativ un sfert din suprafața împădurită a parcului s-a dezvoltat pe stâncă de granit, urmat de zonele cu șisturile cristaline, iar pe locul trei, zonele de gresie. Carstul Stara Planina acoperă o mică zonă a parcului.

Situl are o semnificație națională, europeană și globală pentru conservarea exemplelor de biomuri montane cu zonare complexă. 27 de tipuri și subtipuri de habitate naturale identificate în parc au semnificație europeană și națională și acoperă 94,7% din teritoriul parcului. Pădurile de fag (Fagus sylvatica) ocupă 40% din sit. Se remarcă prin gradul lor ridicat lipsă de intervenție, predominând pădurile vechi de 100 până la 250 de ani.

SPA Tsentralen Balkan asigură condiții propice pentru mai mult de 220 de specii de păsări (123 de specii cuibăritoare) și 60 de mamifere. Lista suplimentară include 49 de specii din Cartea Roșie a Bulgariei, din Lista Roșie a IUCN, specii, incluse în Convenția de la Berna (Anexa II) și în Convenția de la Bonn, precum și specii de păsări cu statut nefavorabil în Europa și 2 subspecii endemice. Balcanii Centrali se numără printre cele mai valoroase zone ale țării la nivelul Uniunii Europene pentru alte 12 specii cuibăritoare - ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos), acvila de munte (Aquila chrysaetos), șoimul călător (Falco peregrinus), ierunca (Bonasa bonasia), minunița (Aegolius funereus), huhurezul mare (Strix uralensis), ciuvica (Glaucidium passerinum), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), muscarul cu semigulerat (Ficedula semitorquata), muscarul mic (Ficedula parva) și caprimulgul (Caprimulgus europaeus).

Sondajul dedicat șoimului dunărean în 2007-2011 a indicat că aproximativ trei perechi probabil cuibăresc în Tsentralen Balkan. Zona a fost identificată ca fiind cea mai bună pentru repopularea populației de șoim dunărean din Bulgaria și prin studiul de fezabilitate realizat de Academia Bulgară de Științe. Studiile țintite, din perioada 2008-2013 au confirmat că zona este un sit important și pentru migrația speciei.

Deranjul

Multe activități pot provoca deranj în zonă: alpinismul, zborurile cu  deltaplanul, cursele off-road.

Deteriorarea habitatului

Invazia naturală a ienupărului în pajiștile montane înalte are un impact negativ asupra coloniilor de popândăi, care sunt hrana cea mai importantă pentru păsările de pradă de aici.