Sakar

Aria protejată se află într-o regiune montană joasă, cu vârfuri rotunjite de dealuri și văi relativ deschise ale afluenților râurilor Maritsa și Tundzha, aproape de granița de stat cu Turcia. Altitudinea terenului este cuprinsă între 50 și 856 m. Pe teritoriul său există aproximativ 30 de așezări mici, orașul Topolovgrad și o rețea de drumuri slab dezvoltată.

Zonele joase din Sakar sunt ocupate de terenuri agricole care au înlocuit pădurile de stejar pufos (Quercus pubescens) și Quercus virgiliana. Pe circa 15% din suprafață există asociații ierboase xeroterme, dispersate, dominate de Dichantium ischaemum, Poa bulbosa, Chrisopogon grillus etc. și, mai rar, vegetație mezo-xerotermă. Arbuștii de spinul lui Cristos (Paliurus spina-christi), amestecați cu iasomie sălbatică (Jasminum fruticans) și formațiunile ierboase xeroterme favorizează existența unui număr relativ mare de iepuri de câmp (Lepus europeus) și, respectiv, de popândăi (Spermophilus citellus).

Regiunea asigură condiții bune și pentru păduri de foioase de tip „deschis”, compuse din stejar pufos (Quercus pubescens) și Quercus virgiliana cu elemente mediteraneene, în locuri cu origine secundară (Bondev 1991). Multe dintre albiile și văile din Sakar sunt încă mărginite de copaci bătrâni din speciile plop alb, salcie etc., care oferă condiții de cuibărit păsărilor răpitoare.

Zona Sakar asigură în prezent condiții propice pentru 220 de specii de păsări, dintre care 59 sunt enumerate în Cartea Roșie a Bulgariei. Zona oferă habitate adecvate pentru 76 de specii incluse în Anexa 2 a Legii privind biodiversitatea, care necesită măsuri speciale de conservare. Șaizeci și opt dintre ele sunt enumerate și în Anexa I a Directivei Păsări și mai mult de jumătate dintre ele cuibăresc în regiune în numere semnificative.

Cercetările efectuate în cadrul proiectului LIFE07/NAT/BG/000068 și al proiectului BBC Wildlife Fund în 2007-2011 au indicat o posibilă cuibărire a șoimului dunărean în SPA Sakar. Agricultura extensivă și abundența animalelor pradă (inclusiv numeroși popândăi) condiții prealabile bune pentru ca zona să asigure condițiii propice pentru această specie. Studiile țintite din perioada 2008 - 2013 au confirmat că zona este importantă pentru migrația șoimului dunărean și pentru o serie de alte specii de răpitoare. O parte semnificativă a rețelei de linii electrice periculoase a fost izolată sau pusă în subteran în cadrul proiectului LIFE FOR SAFE GRID (LIFE12 NAT/BG/000572) dedicat acvilei de câmp.

În Sakar sunt cele mai mari populații din țara de acvilă de câmp, acvilă țipătoare mică, șorecar încălțat, gaie neagră și șorecar mare.

Este una dintre cele mai importante zone din țară la scara Uniunii Europene pentru speciile menționate mai sus, precum și pentru uliul cu picioare scurte, fâsa de câmp, ciocârlia de bărăgan, ciocârlia de stol, sfrânciocul cu mască, pasărea ogorului, eretele sur, ciocănitoarea de grădini și frunzărița balcanică.  

Tot aici sunt prezente, cu populații reprezentative, barza neagră, ghionoaia sură, sfrânciocul roșiatic, și sfrțnciocul roșiatic. În Sakar cuibărește o altă specie amenințată la nivel global, cristelul de câmp, deși cu  o populație mai puțin numeroasă decât a acvilei de câmp. 

Încă nouă specii amenințate apar aici în timpul migrației – cormoranul mic, pelicanul creț, rața roșie, eretele alb, acvila țipătoare mare, vânturelul de seară, vânturelul mic și becațina mare.

Agricultura intensivă

SPA Sakar este sensibil la intensificarea agriculturii, silviculturii, precum și la schimbarea practicilor de utilizare a terenurilor. O scădere a pășunatului, urmată de extinderea invazivă a arbuștilor și copacilor, precum și transformarea pășunilor în terenuri arabile, provoacă pierderea pășunilor pentru păsări, mamifere mici și reptile. Pesticidele folosite sunt periculoase pentru păsări.

Incendiile

Pajiștile uscate sunt deosebit de vulnerabile la incendiile naturale și artificiale.

Activitățile umane

Pădurile sunt fragmentat dispersate printre peisaje deschise. Ponderea mare a pădurilor tinere, tăierea ilegală, colectarea lemnului de foc și împădurirea cu specii atipice reduc calitatea pădurilor și afectează direct speciile care trăiesc în aceste habitate. Îndepărtarea intensivă a arbuștilor și arborilor afectează calitatea și structura pajiștilor.