Popândăul – o resursă-cheie de hrană pentru șoimul dunărean în Bulgaria

Un nou studiu științific confirmă faptul că refacerea cu succes a populației periclitate de șoim dunărean în Bulgaria este strâns legată de disponibilitatea unei specii-cheie de pradă – popândăul.
Cercetători de la Universitatea Trakia, Green Balkans și Societatea Bulgară pentru Protecția Păsărilor (BSPB) au analizat hrana consumată de șoimii dunăreni reintroduși în natură în timpul sezoanelor de reproducere din 2020, 2024 și 2025, folosind o combinație de analiză a resturilor de hrană, observații directe pe teren și camere de monitorizare. Rezultatele arată că 80% dintre prăzile înregistrate sunt reprezentate de popândăi, ceea ce îi transformă în cea mai importantă resursă de hrană pentru șoimii dunăreni reproducători.
Mamiferele mici domină dieta în ansamblu (89%), în timp ce păsările reprezintă o proporție relativ redusă (10,4%). Acest lucru indică faptul că șoimii reintroduși au adoptat strategia tipică de vânătoare a speciei, concentrându-se în principal asupra mamiferelor mici din habitatele deschise de pajiște. O altă constatare importantă este că porumbeii reprezintă doar 4% din dieta șoimului dunărean. Acest aspect este deosebit de semnificativ în contextul eforturilor BSPB de a reduce conflictul dintre păsările de pradă și comunitatea crescătorilor de porumbei, prin dialog, activități de conștientizare și promovarea bunelor practici pentru diminuarea pierderilor.
Studiul evidențiază faptul că supraviețuirea pe termen lung a șoimului dunărean în Bulgaria depinde nu doar de reducerea amenințărilor care provoacă mortalitate directă, ci și de starea ecosistemelor de pajiște. Popândăul (Spermophilus citellus) este o specie dependentă de pajiștile deschise cu vegetație scurtă, menținute prin pășunat tradițional și agricultură cu intensitate redusă. În ultimii ani, aceste habitate au fost supuse unei presiuni tot mai mari nu doar din cauza abandonării pășunatului și a aratului, ci și din cauza conversiei pășunilor pentru scopuri energetice, inclusiv construirea de parcuri fotovoltaice, fenomen aflat într-o dezvoltare rapidă. Atunci când aceste habitate dispar, populațiile de popândăi scad, urmate de scăderi ale populațiilor animalelor de pradă care depind de ele.
Prin urmare, viitoarele eforturi de conservare ar trebui să se concentreze și asupra protejării și restaurării habitatelor deschise de pajiște și a pășunilor; menținerii practicilor tradiționale de pășunat; prevenirii conversiei pajiștilor cu valoare ridicată pentru biodiversitate în scopuri industriale și energetice, precum și asupra monitorizării și refacerii țintite a coloniilor de popândăi în zonele-cheie de reproducere a șoimilor dunăreni.
Aceste concluzii susțin implementarea unor abordări integrate de conservare, care leagă refacerea populațiilor de păsări de pradă de managementul habitatelor și de protecția principalelor lor resurse de hrană. Prin conservarea pajiștilor și a speciilor caracteristice acestora, nu doar că sprijinim populația popândăului, ci contribuim și la asigurarea viitorului uneia dintre cele mai amenințate păsări de pradă din Europa.