Ponor

Aria naturală protejată se află la aproximativ 50 km nord-vest de capitala Sofia, pe Muntele Ponor, de la altitudinea de 900 m până la 1.400 m. Face parte din Stara Planina de Vest (Lanțul Munților Balcani). Aproximativ 60% din teritoriul masivului este acoperit de comunități vegetale ierboase, un mozaic unic de pășuni montane, fânețe cu vegetație ierboasă calcifilă și mezofilă, stânci calcaroase și petice pășunate. Pajiștile sunt înconjurate de păduri de foioase de fag (Fagus moesiaca) peste 1.000 m, pe alocuri în amestec cu carpen (Carpinus betulus) (Bondev, 1991), păduri de stejar până la 600 m, păduri mixte de carpen și stejar între 600 și 1000 m și stânci, creste şi teren carstic pietros şi, într-o măsură mai mică, parcele agricole. Muntele Ponor este format din calcar și dolomiți și reprezintă una dintre cele mai mari și mai caracteristice zone carstice din Bulgaria. 

Aceste habitate și utilizarea tradițională a terenurilor oferă condiții adecvate pentru 140 de specii de păsări, atât în perioada de cuibărit, cât și în migrațiune. Dintre acestea 50 sunt de interes european pentru conservare. Cinci dintre ele sunt incluse în categoria SPEC 1, amenințate la nivel global, 15 în SPEC 2 și 30 în SPEC 3, amenințate în Europa. Patruzeci și una de specii sunt enumerate în Cartea Roșie a Bulgariei, fiind rare sau amenințate, precum și 38 de specii incluse în Anexa 2 a Legii privind biodiversitatea. Muntele Ponor este de importanță globală pentru reproducerea cristelului de câmp (Crex crex) acolo. Zona oferă habitate adecvate pentru 35 de specii incluse în Anexa I a Directivei Păsări și pentru încă 8 specii migratoare. Este unul dintre cele mai importante situri din țară pentru șorecarul mare (Buteo rufinus), acvila de munte (Aquila chrysaetos), buha (Bubo bubo), ghionoaia sură (Picus canus), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), silvia porumbacă (Sylvia nisoria) și sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio). Asigură condiții propice pentru populații considerabile de (Alectoris graeca), prepeliță (Coturnix coturnix), capîntortură (Jynx torquilla), mierlă de piatră (Monticola saxatilis) și ghionoaie verde (Picus viridis). Muntele Ponor este important în timpul migrației, în principal pentru răpitoare, inclusiv pentru vânturelul mic (Falco naumanni), specie amenințată la nivel global, și erete alb (Circus macrourus).

Studiile dedicate din perioada 2008 - 2013 au confirmat că zona este un sit important pentru șoimul dunărean, atât în timpul migrației, cât și în timpul sezonului de reproducere. Înregistrările multiple ale prezenței șoimilor dunăreni adulți sunt indicii pentru o posibilă cuibărire în zonă a cel puțin unei perechi. Ponor este o zonă importantă și pentru juvenilii migratori, în special exemplare din populația maghiară. Studiile direcționate au confirmat prezența regulată a șoimilor dunăreni în perioada de migrație și în timpul sezonului de cuibărire în  SPA Ponor. Indivizii care petrec perioada de migrație și în afara acesteia în habitate adecvate, reprezintă o sursă importantă pentru repopularea naturală a zonei.

Deteriorarea habitatului

Pășunile îndepărtate de așezări nu sunt folosite în totalitate. Acest lucru provoacă o creștere a pajiștilor cu arbuști și copaci și deteriorarea habitatelor cheie pentru speciile de păsări vizate.

Activitățile umane

Transformarea pajiștilor în teren arabil cauzează și ea pierderea habitatelor. Drenarea zonei carstice prin conducte în părțile inferioare ale muntelui afectează calitatea habitatelor de luncă. Alte amenințări sunt gestionarea nesustenabilă a pădurilor, activitățile de turism și recreere necorespunzătoare regiunii.

Braconajul

Braconajul, precum și furtul de pui și ouă din cuiburile păsărilor de pradă afectează populațiile de păsări.